Nu stiu altii cum sunt, dar mi se intampla de multe ori sa raman setat saptamani intregi asupra unei imagini. De multe ori, imaginea nu este cu o pictura renascentista sau o incercare grafica revolutionara cu mai multe straturi de intelegere. Am primit, cum bine primim toti in fiecare an, catalogul Ikea, la fel de shiny ca oricand, cu aceleasi produse ca la deschidere si cu aceleasi fotografii pline de fericirea unor oameni ce zambesc pe contracte de drept de autor. In orice caz, nu stiu daca ati observat, dar cand prinzi in mana un astfel de catalog, nu il lasi sa plece. Chiar daca nu ai in planul tau cincinal un punct ce se refera la achizitionarea unei noi piese de mobilier, incerci sa observi colturi goale chiar in camera ta, iti induci ideea ca e absolut obligatoriu sa rezolvi aceasta problema si si incepi sa alegi varianta de biblioteca Billy ce ti se potriveste. Iti faci o lista cu must-uri din catalog, chilipiruri de cateva zeci de lei pe care iti promiti ca le vei cumpara cu prima ocazie. Nici eu nu am scapat de aceasta febra. Mi-am petrecut sesiunile pe WC impreuna cu prietenul lucios fabricat in Suedia, analizand atent fiecare pagina,accesoriu sau chilipir intalnit in lectura. De fiecare data, favoritul meu a ramas camera verde, ieftina, cu ilustrate prinse de tocul usii...Incredibil! Te-ai fi gandit vreodata la asta? Ti-ar fi trecut prin cap asa o revolutie. De fiecare data, poza ma facea fericit. E uimitor! Si inca nu a incetat. Privesc la poza, apoi la usa mea din lemn natur, inca nefericita. Dar ilustratele...ehe! In scurta vreme va ramane doar amintirea unei usi triste, fara pic de personalitate! La tine cum e?
0 comentarii:
Post a Comment